Legatura dintre Area51 si extraterestrii !!!

Ani de zile, Pentagonul i-a negat existenta, chiar si-atunci cand devenise de domeniul public ca acea infama bucata de desert aflata la 120 kilometri de Las Vegas, denumita Area 51, era o baza a fortelor armate SUA, destinata unor experimente super-secrete. Potrivit legendelor, in acea bucata de desert extrem de bine pazita de militari aveau loc experimente UFO: se sectionau extraterestri, pentru a fi studiati, intr-o atmosfera de X-Files. In realitate, ceea ce se stie cu certitudine este ca acolo au fost experimentate arme SF, produse insa cu tehnologii terestre, de la avionul-spion U2, la Stealth F-117A si pana la bombardierul invizibil B2.

Legenda dateaza din anii '40, cand la Roswell a fost reperat ceva ce semana izbitor cu o "farfurie" zburatoare. Potrivit documentelor, niciodata confirmate de guvernul american, in carcasa aparatului de zbor ar fi fost gasite corpurile a doi extraterestri, care ar fi fost transferate si conservate in laboratoarele secrete aflate in incinta bazei militare secrete. In 2001, in Statele Unite aparea cartea intitulata Dreamland. Autorul, jurnalistul Phil Patton, promitea sa le furnizeze cititorilor un reportaj detaliat pe tema unui mister american ce parea destinat a nu-si gasi o explicatie rationala. Titlul cartii se servea de unul dintre numeroasele nume utilizate de guvernul american pentru a defini acea zona situata in vestul Statelor Unite, in desertul Nevada, acoperita de un mister absolut: Dreamland, Area 51, Groom Lake, sau mai inocent, "parcul de joaca privat al militarilor", locul unde s-ar afla una dintre bazele militare cele mai sofisticate din lume, si unde ar avea loc cele mai inovatoare experimente tehnologice, necesare Statelor Unite pentru a-si mentine suprematia militara asupra restului planetei.

Autostrada 375 traverseaza statul Nevada, mergand de-a lungul unui orasel numit Rachel. Nu este vorba nici pe departe de vreun loc cu relevanta turistica: domina tacerea tipica desertului, intrerupta la rastimpuri doar de zgomotul provocat de motorul unui avion sau de prezenta oarecum sinistra a unui vultur. Si totusi, in fiecare zi, aici vin sute de turisti pentru a vedea cu ochii lor celebra casuta postala amplasata pe o margine de autostrada si pentru a bea ceva la "Little A'Le' Inn": barul extraterestrilor. Guvernatorul statului Nevada a botezat chiar bucata de drum de langa Rachel "Extraterrestrial Highway" (autostrada extraterestrilor), in urma numeroaselor "aparitii" ale unor presupuse "navete spatiale", survenite in anii '90 langa casuta postala utilizata de trupa de la Klass-tv drept "nada" pentru UFO.
Inaccesibila multa vreme, in 2009, zona de 20.000 km patrati unde, potrivit mitologiei ufologice, ar fi ascunse probele existentei extraterestrilor, a fost fotografiata de un satelit rusesc, iar imaginile au fost scoase la vanzare pe internet (www.terraserver.com), pe un site creat de Aerial Images, o societate din care fac parte Microsoft, Kodak, Digital si o agentie rusa. In fotografii nu se vad nici martieni, nici discuri zburatoare, dar pentru pasionatii de mistere exista multe lucruri de vazut: se vad sute de edificii, zone rezidentiale, terenuri de tenis si unul de baseball, o pista de atletism si o piscina, dar si niste cratere stranii, provocate de nu se stie ce. De fapt, mai mult decat ceea ce se vede, cred unii, este interesant ceea ce nu se vede: in toata zona, nu se vede nicio masina, nicio strada asfaltata si nicio parcare; doar cate un autobuz, catarandu-se pe cararile nepavate care dispar printre stanci, totul ducand cu gandul la existenta unei retele subterane de transport. "In zona respectiva se dezvolta proiecte secrete, importante pentru siguranta nationala", a fost singura informatie "smulsa" unei purtatoare de cuvant a Air Force, Goria Cales. Atat si nimic mai mult.
Area 51 a fost fondata la inceputul anilor '50 (asadar la inceputul Raboiului Rece), cu aprobarea presedintelui Eisenhower. Armata SUA trebuia sa puna la punct un avion in masura sa treaca nedetectat de controalele radar si sa mearga in recunoastere pe teritoriul sovietic in vederea obtinerii de informatii pretioase cu privire la armamente si arsenaluri nucleare. Aeronautica militara a beneficiat in cadrul acestui proiect de colaborarea inginerului Clarence "Kelly" Johnson, unul din pionierii aviatiei americane. Johnson si-a pus intreaga maiestrie la dispozitia guvernului si toate resursele companiei lui aeriene: Lockheed, cu sediul in California. Johnson si personalul Area 51 au elaborat, in 1954, prototipul avionului-spion botezat . U2. Intre timp, pentru a mentine secretul asupra activitatilor desfasurate in incinta bazei, presedintele Eisenhower a semnat un decret-lege care, in fapt, facea inexistenta zona de 100 km patrati din desert din jurul Groom Lake. De asemenea, Eisenhower autoriza mass-media, tot mai curioasa in legatura cu operatiunile conduse in baza din desert, sa prezinte U2 opiniei publice drept "avionul meteorologic". In urmatorii ani au fost puse la punct alte prototipuri de astfel de avioane in laboratoarele Dreamland. Aparate de zbor sofisticate precum "A12" si "Blackbird SR-71", care zburau la viteze tot mai mari gratie utilizarii tehnologiilor de avangarda si a materialelor hi-tech.

Interesul comunitatii stiintifice care gravita in jurul ufologiei incepe la finele anilor '80. In 1989, in mod deosebit, postul Klass-tv din Las Vegas transmite cateva interviuri de mare interes; intr-unul dintre ele, reporterul G. Knapp ii cere in direct lui Bob Lazàr, un fost tehnician al Area 51, sa-i dezvaluie continutul anumitor documente examinate de acesta in interiorul bazei militare. Lazàr declara ca este vorba despre dari de seama si fotografii legate de extraterestri si afirma si ca poate stabili cu exactitate locul si momentul cand navetele spatiale extraterestre se vor intoarce in Area 51. "Aparitiile" sunt filmate cum era si de asteptat de camerele Klass-tv si, in acest mod, ia amploare, in doar cateva zile, si interesul publicului cu privire la baza militara din desert.
Area 51 devine astfel, timp de multi ani, obiectivul preferat al ufologilor din toata lumea, pana in 1996, cand un studiu condus de Federations of American Scientists pare finalmente sa elucideze misterul. Initiativa, botezata "Public Eye", prevede inchirierea unui satelit particular pentru obtinerea de imagini ale zonei secrete, iar concluzia furnizata de oamenii de stiinta este clara: baza serveste exclusiv pentru punerea la punct a aparatelor de zbor avansate tehnologic. Jurnalistii care se ocupa de "cazul Area 51" se declara de aceeasi parere. Unul dintre ei, Bill Sweetman, in mod deosebit, comenteaza: "In interiorul bazei se lucreaza la invizibilitatea radarelor. Punctul forte pare a fi avionul spatial, un avion care decoleaza utilizand propria energie si cu care se poate ajunge in orice parte a lumii in mai putin de jumatate de ora".


Dreamland va reveni in centrul atentiei, in mod tragic, la finele anilor '90, in urma mortii a doi fosti angajati ai bazei secrete din desert. Avocatul J. Turley va reusi sa dezvaluie, la finele unui lung proces intentat guvernului SUA, un adevar deconcertant: ancheta, dorita cu ardoare de fosti angajati in Area 51 si de rudele muncitorilor decedati in mod misterios, certifica faptul ca in interiorul zonei militare au fost realizate experimente cu substante toxice, ale caror deseuri erau arse in interiorul bazei (angajatii numeau norul toxic "smogul londonez"). Adevarul, sau cel putin ceea ce se stie pana in prezent, pare a infatisa Dreamland mai curand drept un soi de "groapa de deseuri radioactive a Americii" sau sediu al cercetarii tehnologice in scop militar, decat un centru dedicat studierii presupuselor forme de viata extraterestra.
Martorii care, dupa ani si ani, au decis (sau mai precis au fost lasati de CIA) sa rupa tacerea in 2009, nu au fost niste "oarecare": colonelul Hugh Slater, comandant al bazei in 1960, Edward Lovick, expertul care a testat vreme de 30 de ani radare pe unele dintre cele mai faimoase avioane din lume, printre care U-2, A-12 OXCART si F-117, Kenneth Collins, pilot experimental al CIA, decorat cu Crucea de Argint, Thornton Barnes, inginer pentru proiecte speciale in cadrul Area 51 si Harry Martin, responsabil cu aprovizionarea cu carburant a avioanelor experimentale ale bazei. "Nimeni nu stia cu adevarat de existenta noastra. Nici nevestele noastre nu stiau unde mergem cand plecam de-acasa lunea dimineata si ne intoarceam de-abia vineri seara", declara Thornton Barnes. Barnes, specialist in tehnologia radar si in avioanele de vanatoare MIG sovietice, ar fi fost contactat de CIA si solicitat sa se alature unui "pool" selectionat de experti, pentru a lucra la proiecte militare. In calitate de inginer electronist pentru NASA, el a lucrat la primul avion-racheta X-15, la capsula spatiala Apollo si la vehiculele utilizate de primii astronauti la aterizarea si deplasarea pe Luna; in cadrul bazei secrete, a lucrat la dezvoltarea lui A-12 OXCART, un avion de recunoastere super-secret, construit de Lockheed Corporation. Proiect desecretizat de CIA la peste 50 de ani de la finalizarea lui.

Barnes si colegii lui au realizat 2.850 zboruri pentru testarea A-12 OXCART in afara Area 51.Aparatul putea zbura la viteza de 2.200 mile orare, la o inaltime de 90.000 de picioare; era avionul cel mai rapid din lume, pe care niciun sistem de supraveghere al URSS nu l-ar fi putut detecta vreodata. Si totusi, pe cat de imposibil de detectat, se pare ca cineva ar fi reusit sa repereze niste flash-uri luminoase, lucru care conform inginerului Barnes ar fi creat si mitul extraterestrilor asociati cu Area 51. "Am considerat ca este un lucru pozitiv. Miturile legate de OZN ne-au facut munca mult mai usoara. Adevaratii extraterestri eram noi".

Fenomenul OZN in Romania – o realitate mai aproape decat ne-am inchipui

Daca v-ati imaginat vreodata ca fenomenul OZN este unul care are loc cu precadere in Statele Unite, Rusia, Marea Britanie sau China, ei bine.. v-ati inselat. Practic, nu exista tara in care sa nu fi fost semnalate cazuri de aparitii ale deja faimoaselor nave discoidale si ale misterioaselor entitati extraterestre, iar Romania este una dintre tarile in care astfel de fenomene au un trecut, si inca unul bogat. Evident, cele mai multe dintre cazuri au fost semnalate recent, asta si ca o urmare a progresului tehnologic si a capacitatii de intelegere a omului din secolul XX. Sa nu va mire, insa, daca veti afla ca in Tarile Romane, insemnari ale unor fenomene cel putin stranii vin inca din Evul Mediu.



De la Letopisetul Moldovenesc la zorii Marelui Razboi

In Europa medievala occidentala, abundenta cronicilor vremii aduce in vederea specialistilor de astazi numeroase fenomene bizare, pe care in plin secol XXI nu le-am putea numi altfel decat fenomene OZN. Este frapanta mentiunea din Annales Laurissenses, unul dintre cele mai importante documente medievale privind domnia lui Carol cel Mare, in care, in timpul unui asediu din anul 776, partile combatante se opresc ingrozite pentru a asista la aparitia unor "scuturi de foc" zburatoare, semne pe care atat atacatorii cat si cei asediati le-au considerat unele diavolesti. La fel de bizara este si relatarea gravorului Hans Glaser, din 14 aprilie 1561, data la care locuitorii orasului Nuremberg au asistat cu totii la un spectacol cel putin neobisnuit. Conform relatarilor vremii, sute de discuri zburatoare au aparut pe cer si au pornit o lupta de proportii uriase, multe dintre ele cazand pe pamant si disparand cu totul in nori de fum si de foc. Cele ramase au zburat "catre Soare", facandu-se nevazute dupa ceasuri intregi de lupte... si asta ca sa pomenim doar doua dintre zecile de relatari de acest gen.

In Tarile Romane, o prima atestare a unui fenomen bizar vine din anul 1517 si este mentionata in Letopisetul Moldovenesc - "samn mare s-au aratat pe ceriu, c-au stralucit dinspre miadzanoapte ca un chipu de om, de-au statut multa vreme si iara s-au ascuns in vazduh". Este greu de crezut ca oamenii acelor vremuri nu aveau cunostinta despre planetele vizibile cu ochiul liber, despre eclipse sau ploile de meteoriti, astfel incat sa nu poata face diferenta dintre ele si evenimentul petrecut in acea zi de 8 noiembrie 1517.

Mai mult, la aproape noua decenii de la aceasta prima mentiune, o alta a facut valva in toata Europa occidentala. Este vorba despre atacul din 15 octombrie 1595 al lui Mihai Viteazul asupra orasului Targoviste, oras aflat pe atunci sub ocupatie otomana, si in care, pe langa faptele de arme, este mentionat un eveniment aparte. Nu numai cronicile valahe, dar si cele italiene sau germane au preluat informatia, anume aparitia unei "comete" bizare care a stat tintuita pe cer, deasupra taberei muntene, timp de "un ceas sau doua", pentru ca apoi sa dispara fara urma. Trebuie mentionat faptul ca aparitia cometelor era strict observata si notata in arhivele vremii de catre astronomii europeni. Si totusi, nicio cometa nu pare sa fi trecut, in mod natural, pe cerul Valahiei in anul 1595.

Din acest moment, datele cu privire la aparitii neobisnuite dispar din cronicile romanesti - nu si din cele europene - pentru a reaparea, in mod bizar, in zorii Primului Razboi Mondial. Cercetand presa vremii, scritorul Ion Hobana a descoperit faptul ca in anul 1913, mai precis in luna ianuarie a acelui an, in spatiul aerian romanesc au avut loc incidente mai mult decat bizare. Jurnalele descriu cu lux de amanunte aparitia unor obiecte zburatoare neidentificate care au survolat cerul deasupra oraselor Focsani, Iasi, Targoviste si Braila, aratand o predilectie pentru obiectivele militare din aceste localitati. Soldatii au deschis focul asupra obiectelor, dar nici unul nu a fost doborat. Cei care nu au asistat direct la aceste evenimente misterioase, au sustinut ca aparatele de zbor ar fi fost aeroplane rusesti aflate in misiune de spionaj. Starea aviatei din acei ani exclude, insa, existenta unor aparate de zbor atat de performante cum erau cele observate de sutele de martori civili si militari. In plus, teoria care sustine ca oamenii nu au vazut altceva decat niste fenomene luminoase care au la baza planeta Venus nu poate fi nici macar luata in discutie. Nu trebuie uitat nici faptul ca notiunea de OZN nu exista in acei ani, iar marturiile sunt cu atat mai socante cu cat vin dintr-o perioada in care oamenii aveau explicatii mult mai "pamantesti" pentru ceea ce se intampla in jurul lor.

Anul 1968 - inceputul unui fenomen incredibil

Practic, anul 1968 este cel in care fenomenul OZN din Romania intra in atentia specialistilor, cercetarile atente asupra cazurilor de acest gen dovedind, fara doar si poate, ca amploarea lor este cu mult peste ceea ce ne puteam imagina pana atunci. Totul a inceput cu o serie de fotografii realizate de tehnicianul Emil Barnea, pe atunci in varsta de 45 de ani, in apropiere de padurea Baciu de langa Cluj-Napoca. Ce s-a intamplat atunci, mai precis? Tehnicianul clujean, impreuna cu un grup de prieteni, a fost martorul aparitiei unui urias obiect zburator de forma discoidala ce se deplasa lent, la joasa inaltime, deasupra padurii. Termenul de OZN era unul extrem de putin cunoscut romanilor din acei ani, dar aparitia era una cat se poate de ciudata, iar faptul ca obiectul zburator a ramas suficient de mult in atentia martorilor le-a permis acestora sa realizeze mai multe fotografii, asta pana sa dispara brusc, cu o viteza uluitoare printre nori.

Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept "cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume".

Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, doi dintre cei mai prestigiosi ufologi romani, care au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de "filtrul" autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN.

Terifianta intalnire de gradul 3 de la Balea

Ceea ce s-a intamplat in anul 1978, mai precis in 23-25 septembrie, nu departe de cabana Balea Lac ramane in cazuistica OZN drept una dintre cele mai terifiante intalniri de gradul III din toata lumea, precum si unul dintre rarele cazuri in care oamenii au fost atacati de entitati necunoscute. Victimele, circa 20 de militari in termen, incartiruiti intr-o fosta cabana din apropiere de lacul Balea, se aflau la locul incidentului pentru finalizarea unor lucrari de constructie. Totul a inceput in noaptea de 23 septembrie, in jurul orelor 0:00, atunci cand tehnicienii telefericului din zona au fost alarmati de aparitia unei bizare lumini rosii, de forma sferica, ce parea sa cuprinda intreg campul vizual. In acelasi timp, la cabana in care era incartiruit grupul de militari, fruntasul Ioan Dorr a semnalat prezenta unei entitati, cu o inaltime estimata la aproximativ 2 - 2,5 metri, care se afla la circa 8 metri de cabana. Totul a decurs circa 5-10 minute, atat lumina cat si entitatea disparand fara urma.

In seara urmatoare, in jurul orei 21:45, sergentul Ioan Radu a remarcat aceeasi entitate, aflata la circa 20 de metri de cabana. Urmat de doi dintre colegii sai, sergentul s-a apropiat pana la 1-1,5 metri de enigmaticul personaj, comparat ulterior de catre martori cu un cosmonaut cu miscari greoaie, incercand sa il loveasca. Soldatii care il acompaniau pe sergent sustin ca in acel moment entitatea a scos un sunet asemanator cu cel al unui animal, iar Ioan Radu s-a prabusit, inert, la pamant. Cateva secunde mai tarziu, enigmaticul personaj s-a pierdut in noapte "executand salturi laterale ca si cand ar fi plutit pe deasupra pamantului", daca este sa ne luam dupa declaratiile celor doi soldati. Trebuie mentionat si faptul ca martorii au infirmat categoric prezenta unui urs sau a altui animal salbatic, mai ales ca vazusera, nu de putine ori, ursi carpatini.

Sergentul Ioan Radu si-a revenit dupa circa 10 minute de resuscitari si nu isi mai amintea nimic de la momentul in care incercase sa atace entitatea. Dar evenimentele nu aveau sa se opreasca aici. In aceeasi noapte, soldatii au auzit cum cineva incerca sa deschida ferestrele, zgariind obloanele si rupand lanturile transversale cu care erau legate acestea. In zorii zilei, militarii au observat urme de zgarieturi adanci pe peretii cabanei, la o distanta de 10 centimetri una de cealalta, ca si cum o mana uriasa, cu patru degete, ar fi incercat sa rupa obloanele feresterelor. Inspaimantati, militarii au coborat la o cabana de langa Balea Cascada si nu s-au intors pana in 26 septembrie, atunci cand au fost insotiti de un ofiter inarmat. Inainte de aceastea, martorii au apucat sa vada ca urmele din zapada nu erau altele decat cele ale celor trei soldati, nicio urma a entitatii nefiind vizibila.

Cazul a fost investigat de armata romana si de mai multi ufologi fara a se ajunge la un rezultat cu privire la ceea ce s-a intamplat in acea seara. In schimb, un eveniment similar a avut loc in anul 1987, in localitatea Marzano din Italia, acolo unde Fortunato Zanfretta, un paznic de noapte, a fost victima unui atac din partea unor entitati inalte de circa 2-3 metri, cu degete uriase, care semanau izbitor cu descrierea facuta de soldatii romani cu 9 ani mai devreme.

Datele privitoare la evenimentul de la Balea au facut inconjurul lumii, intrand in cazuistica OZN din toata lumea drept unul dintre cele mai rare si mai bine documentate cazuri de atac al unei entitati, posibil extraterestre, fata de un om.

Continuitatea fenomenului OZN in Romania

Daca din anul 1968 si pana in 1978, anul evenimentului de la Balea, rapoartele cu privire la aparitiile OZN au fost sporadice, inregistrandu-se unul sau doua pe an, incepand din acel moment, seria aparitiilor inexplicabile a crescut considerabil, ca de altfel pe intreaga planeta. Fenomenele OZN, studiate atent de catre ASFAN - Asociatia pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate, si de catre ufologii romani si cei straini, s-au dovedit mult mai dese si mai clare decat si-ar fi putut imagina cineva vreodata. Rapoartele vin cu regularitate, de peste 20 ani, si cu o preponderenta uluitoare.

Ar trebui, poate, sa mentionam si cazul din 14-15 iulie 1997, caz amplu mediatizat in mass-media acelor ani, in care operatorii din turnul de control de la aeroportul Otopeni au fost martorii unui incident de-a dreptul bizar, un incident in care a fost remarcata aparitia unei lumini circulare, situata in vestul Aeroportului, intre Buftea si Corbeanca. Pe tot parcursul observatiei, radarul din turn nu a detectat nici o tinta neidentificata. Fenomenul a fost observat din interiorul turnului si de pe terasa acestuia. Prin binocluri, s-a vazut ca la mijlocul petei circulare era o fasie orizontala colorata in alb, portocaliu si rosu, culori care se transformau una intr-alta. Cand s-a aprins balizajul, in vederea aterizarii unei aeronave C-130, operatiune care a durat 12 minute, fenomenul a disparut, reaparand spre sud-est, in directia localitatilor Tunari si Stefanesti.

De aceasta data, pareau sa fie doua globuri de dimensiuni diferite, lipite unul de altul, care se miscau intr-o zona strict delimitata. Cand a fost stins balizajul, lumina aeriana si-a micsorat intensitatea iar cand a fost reaprins, pentru a testa reactia fenomenului, lumina a crescut si ea, in raport cu stimulul de pe sol. Cand intensitatea balizajului a fost redusa, lumina a scazut, lasand impresia unei reactii inteligente. Fenomenul s-a stins in jurul orei 1:10, la aproape 2 ore si jumatate de la aparitia sa. Nimeni nu poate explica ceea ce s-a intamplat in acea noapte. Forma aparitiei, durata si reactiile acesteia exclud o explicatie conventionala.

Evident ca nu putem mentiona aici zecile sau poate chiar sutele de fenomene OZN semnalate in ultimele trei sau patru decenii in tara noastra. Vom incheia, insa, referindu-ne la ultimul astfel de caz. Poate ca o sa va surprinda data recenta a acestuia, dar trebuie spus ca el a avut loc in data de 13 noiembrie 2010, in urma cu numai cateva zile, atunci cand UFO Digest, un site specializat in stiri despre fenomene paranormale, a publicat o inregistare video despre care sustine ca ar putea fi "un OZN filmat in Romania". Autorul inregistrarii video povesteste ca, sambata seara, in jurul orei 18:00, in timp ce incerca sa filmeze luna, a observat un obiect zburator neidentificat, aflat la "o altitudine de circa 5.000-6.000 de metri", care "nu facea zgomot si nu emitea semnale luminoase intermitente". Tot el a mai marturisit ca, in timpul filmarii realizate cu o camera Sony DCR_SR85, a intampinat dificultati in a focaliza obiectul deoarece "acesta se misca". Mai jos puteti urmari imaginile inregistrate cu acest ultim caz.

Ce ştie Internetul despre tine???

Închipuiţi-vă că o companie ar putea să folosească netul ca să vă evalueze sănătatea, compatibilitatea cu o anumită slujbă sau chiar interesul faţă de o relaţie amoroasă. Faceţi cunoştinţă cu punctajul de bonitate al viitorului.



Închipuiţi‑vă că sunteţi un angajator care vrea să vadă dacă merită să mă angajeze. Vă abonaţi la un site web care oferă informaţii despre antecedente individuale şi iată ce puteţi afla: Jessica Rose Bennett, 29 de ani, petrece 30 de ore pe săptămână pe site‑urile de socializare – în timp ce se află la locul de muncă. Bea prea mult, se droghează, are moravuri îndoielnice. Înjură des şi cheltuieşte mult peste mijloacele ei pe cumpărături online. Abilităţile ei jurnalistice? Superioare. Costul patronal? Ieftin.

În realitate, lucrurile sunt doar parţial adevărate: e adevărat, îmi place un bourbon bun. Dar droguri? Asta trebuie să fie din cauza anchetelor mele jurnalistice, în special una dintre ele, care m‑a dus până la o fermă de cânepă din California. Moravurile? Prietenul meu, cu care sunt de cinci ani, n‑ar fi deloc de acord cu rezoluţia de mai sus, dar am scris odată un articol despre poliamorie. Şi petrec, într‑adevăr, multe ore pe site‑urile de socializare, dar asta e o parte a sarcinilor mele de serviciu. Şi nu sunt nici pe departe atât de ieftină când vine vorba de costuri patronale, aşa cum aţi putea crede dacă vă luaţi doar după Internet (luaţi aminte, viitori angajatori!).

Bineînţeles, dacă ar fi fost vorba de o situaţie reală, ironia este că nici una dintre explicaţiile mele nu ar fi contat – nu m‑aţi fi angajat.

Dar acestea sunt genul de informaţii ce ajung la oricine are o conexiune web şi câteva informaţii personale, plus dorinţa de a pune lucrurile la un loc. Am continuat experimentul nostru şi le‑am cerut celor de la ReputationDefender, companie ce oferă servicii de păstrare a confidenţialităţii a acestui gen de informaţii, să cotrobăie pe net pornind doar de la numele meu (des întâlnit) şi adresa mea de e‑mail. Trei ingineri din Silicon Valley, cu experienţă de mai multe decenii, plus acces la baze de date publice precum Spokeo, Facebook sau LinkedIn (nu, nu au apelat la hacking) – şi gata. În doar 30 de minute, firma mi‑a dibuit numărul de asigurări sociale. În două ore au aflat unde am locuit, măsurile la haine, oraşul meu natal, starea de sănătate. (Notă: toate acestea nu fac parte din serviciile ReputationDefender. Au realizat căutarea special pentru „Newsweek“, ca să arătăm cât de multe date personale sunt lăsate la liber pe net).

NASA a descoperit cea mai tânără gaură neagră

NASA a descoperit cea mai tânără gaură neagră aflată în vecinătatea Terrei, într-o altă galaxie. Aceasta se află la 50 de milioane de ani lumină, o distanţă foarte mare de Pământ, dar suficient de aproape pentru astrofizicieni, astfel încât aceştia să-i poată studia evoluţia.




NASA a anunţat luni că a descoperit existenţa unei găuri negre foarte "tânără", într-o galaxie apropiată.

Potrivit cercetătorilor, gaura neagră este o rămăşiţă a supernovei SN 1979C care a explodat. Ea este situată în galaxia M100, la aproximativ 50 de milioane de ani lumină de Pământ.

Observatorul Chandra, satelitul Swift al NASA, Agenţia Spaţială Europeană a XMM-Newton şi observatorul german ROSAT au dezvăluit că au observat o sursă luminoasă a razelor X, care a rămas constantă în timpul de observare 1995-2007. Acest lucru le-a sugerat cercetătorilor că este vorba despre o gaură neagră, una foarte tânără care este alimentată fie de materia atrasă în interior de la supernova fie de un sistem binar.

Oamenii de ştiinţă spun că această gaură neagră înghite foarte multă materie cosmică şi se încălzeşte, fiind astfel foarte luminoasă.

Ei au subliniat însă că nu pot determina vârsta exactă a acestei găuri negre, dar presupun că are aproximativ 30 de ani. Cercetătorii au explicat că nu pot urmări cu exactitate cum se formează o astfel de gaură neagră pentru că au nevoie de zeci de ani de observare a rezelor X.

"Dacă interpretarea noastră este corectă, acest lucru este cel mai apropiat exemplu în care a fost observată naşterea unei găuri negre", a declarat Daniel Patnaude de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge, Massachusetts, cel care a condus studiul.

Gaura neagră îi ajută pe cercetători să înţeleagă mai bine cum explodează stelele care lasă în urma lor astfel de găuri negre, care dintre ele creeaza astfel de găuri negre sau câte astfel de corpuri există în galaxia noastră.

Oamenii de stiinţă cred că SN 1979C fost descoperit pentru prima dată de un astronom amator în 1979 şi a fost formată atunci când o stea de aproximativ 20 de ori mai mare decât Soarele s-a prăbuşit.

Mai multe găuri negre au fost descoperite în universul îndepărtat sub forma exploziilor, majoritatea fiind detectate în urma eruptiilor de raze gama cosmice (GRB). Cercetătorii susţin însă că SN 1979C este diferită, pentru că este mult mai aproape.

"A fost un anumit tip de supernova care a explodat. Steaua a aruncat unele părţi din ea, dar nu pe toate bogate în hidrogen. Aşa că este puţin probabil să fi fost asociată cu o explozie de raze gama (GRB). Supernovele au fost uneori asociate cu raze gama, dar numai în cazul în care steaua a explodat şi a pierdut complet hidrogenul", au declarat cercetătorii.

La conferinţa de presă prin care au anunţat existenţa acestei noi găuri negre, au mai participat Jon Morse - directorul departamentului de astrofizică de la sediul general din Washington al NASA, Kimberly Weaver - astrofizician la Goddard Space Flight Center şi Alex Filippenlo - astrofizician la University of California din Berkeley.